Despre mine

My photo
Poze , comentarii , intamplari , critici. (c) Costi Busuioceanu - Site-ul oficial: http://www.fotoshooting.ro

Tuesday, June 23, 2009

"Am ramas fara cuvinte..."

Ramasesem fara net...in urma cu aproximativ 2 ore , tot butonam sa trimit raspuns pe un blog , nu mai mergea.resetez switchuri degeaba.Inchid calculatorul.Aud niste miorlaituri de pisica , ma duc repede la geam , nu vad nimic...aud si mai rau ( din coltii cainelui...geamat de pisica..) , ma intorc repede in camera iau un tricou pe mine , pantalonii , bata de baseball de dupa usa si cobor....odata ajuns la usa , privesc deschid incet cobor treptele si ce vad...ce simt de fapt , starea mi se schimba dintr-o data , emotiile ma fac sa-mi fi dorit sa prind acel caine , care a "zdrobit" prin muscatura lui un pui de pisoi de nici cateva luni...vad o lumina de lanterna , vecinul meu imi spune Costi uite-o aici , e aici a omorat-o cainele !...ramas fara nici un fel de cuvant alerg cu ura spre locul in care pisica care a hranit toti puii este gata sa moara...il intreb cum s-a intamplat , imi raspunde ca a deschis geamul si cainele a fugit undeva in colo , arunc privirea nici urma de el...pisica sta culcata respira foarte greu , sangele i se prelingea in zona picioarelor din spate si a burtii....nustiu ce sa fac il intreb , vad ca inca respira ce sa fac?...raspunde "nustiu daca mai gasesti la ora asta cabinet veterinar , dar cauta pe internet vezi poate este , eu ma uit din nou la pisica , ma apropii era muscata si de gat si de piciorul drept...iara imi apare o ura incredibila pe care nu o pot controla...alerg inapoi in casa , mama da-mi repede o carpa ceva , o pisica muscata de caine trebuie sa o bag in scara , inca respira poate are o sansa , cauta un veterinar ceva !iau carpa , lanterna si bata , odata ajuns jos ma apropii de ea , o ating pe cap , foarte salbatica ma scuipa si incearca sa ma sfasie , dar din cauza ranilor foarte adanci si probabil a hemoragiei si o durere de neimaginat , o calmeaza lasandu-si capul in jos pe mana mea...incerc sa o iau , imi este frica...ranile din interior ii pot provoca o moarte instantanee.ma chinui.rup carpa , reusesc sa o prind de ceafa si de picioarele din spate , tremura de durere.....ajung repede spre scara , vine si mama , mama care le da sa manance , careia ii este un drag foarte mare de ele , aproape fara cuvinte cand o vede...imi da vestea cea buna , "hai ca am gasit un veterinar si este non-stop" , auzind acestea imi creste speranta in mine...o intind in scara , o doare , o ating din nou ma scuipa de durere , imi aduce mama o cutie , incerc sa o iau , ma scuipa din nou , ma zgarie putin...incet , incet ii fac loc mai intai cu picioarele din spate in cutia in care va sta pana la veterinar , se agita foarte rau....alerg in casa sa-mi iau portofelul si cheile masinii , ma intorc , o iau incet , ajung cu ea la masina o pun in fata , in fata scaunui...respira greu gata sa-si dea suflarea...pornesc masina , pornesc la drum , un drum ca spre infinit , nu gasesc adresa , sun la clinica , dansul imi explica cum trebuie numai ca eu nu mai inteleg si ma pierd printre randuri...pisica se agita , chiar se misca vrand sa evadeze din cutie...ajung intr-un final la clinica. Ajunge pe masa "clasica"...cam greu spune doctorul...eu zicandu-mi in gand...i-ar fi mai usor cu injectia...o consulta verifica , hemoragie interna , os rupt piciorul din fata , posibil organe interne sfasiate....foarte greu...o sun pe mama , imi spune sa incercam , sa faca calmante sa vedem , revin la pisica si doctor , sa incercam spun eu , pregateste o serie de injectii , eu o tin de ceafa pentru siguranta......scuipa si miauna de durere cu ultima forta pe care o mai putea avea.....imi este foarte greu sa scriu , dar incerc , a fost ceva...nu gluma....dintr-o data nu mai respira...ma sperii , doctorul verifica pulsul , nu mai are...apasa plamanii si zona inimii , porneste din nou...de data aceasta mai greu...cu chinuri mai mari....din pacate pentru ea , incercarea mea de a o salva a fost negativa , cu toate ca inima i-a ramas pana la final cel mai puternic organ pe care l-a avut , a batut in continuare mult timp dupa ce a intrat in moarte cerebrala...pana a urmat relaxarea totala si sfarsitul ei ca suflet pe acest pamant...




6 comments:

  1. Acesta-i post "din ăla" fără cuvinte. Când ai parte de asemenea experienţe cuvintele nu prea poţi să le spui. Nu sunt orice cuvinte. Eu nu am trăit vreo experienţă de genul. Am evitat să fiu acasă când căţelul trăgea să moară. Cred că şi din acest motiv nu am animal de casă, mă ataşez prea repede de ele şi când mă gândesc că nu vor mai fi... nu-mi place ideea. De consolare cuvinte nu am. De înţeles nu pot spune că înţeleg sentimentul/starea/emoţia, aş vrea să o pot face. Acum, trebuie să vă canalizaţi atenţia asupra puilor, şi să-i faceţi mari. Ei vor fi un motiv de bucurie şi de joacă.

    ReplyDelete
  2. da...a fost o experienta destul de trista , dar mergem mai departe , in cazuri dastea doar atat mai poti face - sa mergi mai departe.

    Puii vor creste si ei odata cu celelalte pisici...asta in cazul in care nu mai apar situatii de genul.

    ReplyDelete
  3. err first off cica animalele nu au suflet, but hey uite in ce pozitie misto a ramas zici ca plonjeaza intr-o lume mai buna

    ReplyDelete
  4. Probabil că nu vor mai apărea situaţii de genu dacă acei "căţei" ar fi ţinuţi departe. Rar convieţuiesc acestea două. Şi mă îndoiesc că ar convieţui în acest caz. Se vor face ei mari şi frumoşi.

    ReplyDelete
  5. E..fara cuvinte.
    E prea crud.
    E trist.

    ReplyDelete
  6. asa este din pacate.n-avem ce face in situatii din acestea , suntem neputinciosi.

    ReplyDelete

Play it smart. :)